Introducere
În actualul context geopolitic – marcat de războiul informațional și agresiunea Rusiei în Ucraina – democrațiile din flancul estic al Europei se confruntă tot mai des cu campanii de dezinformare menite să erodeze încrederea publicului în valorile occidentale. România, aliat NATO și membru UE ferm pro-occidental, a devenit o țintă predilectă a acestor operațiuni subversive. Chiar Ministerul român de Externe a avertizat recent asupra unei „campanii susținute de manipulare informațională străină” care vizează opinia publică din România, purtând toate semnalmentele propagandei covert anti-NATO și anti-UE de proveniență rusească. La nivel european, astfel de ingerințe sunt considerate „o amenințare tot mai mare la adresa securității și politicii externe”, îmbinând dezinformarea cu alte tactici hibride pentru a submina unitatea euro-atlantică.
În acest context, platforma Politika.ro – dedicată combaterii dezinformării politice, apărării democrației, transparenței și parcursului european – joacă un rol esențial. Prezentul articol își propune să identifice și să explice principalele metode prin care actori externi ostili încearcă să slăbească susținerea pentru UE și NATO în rândul românilor. Vom examina tehnicile de manipulare folosite, canalele de propagare, exemple concrete de campanii de dezinformare care au vizat România și răspunsul societății românești. Tonul este unul informat și responsabil, evitând alarmismul, dar subliniind importanța vigilenței digitale în fața acestor amenințări. Scopul final este de a crește conștientizarea publicului Politika.ro cu privire la pericolul influențelor străine maligne și de a reafirma angajamentul nostru pro-democrație, pro-transparență și pro-european.
Tehnici de manipulare folosite împotriva opiniei publice
Actorii propagandei străine (în principal regimul de la Kremlin și rețelele sale proxy) folosesc o gamă largă de tehnici de manipulare pentru a distorsiona percepțiile românilor despre Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică. Mai jos analizăm cinci dintre cele mai frecvente metode folosite pentru a submina sprijinul public în România:
- Fabricarea și difuzarea de știri false (fake news) – Informațiile complet inventate sau grosolan deformate reprezintă un instrument de bază. Scopul este inundarea spațiului media cu afirmații scandaloase, menite să „confuzeze și coplesească audiența” și să semene îndoiala. De pildă, s-au lansat în trecut zvonuri mincinoase despre presupuse abuzuri comise de militarii NATO aflați pe teritoriul țării. Un exemplu notoriu este falsul din 2019, când site-ul pro-Kremlin Sputnik a pretins că suspectul crimelor din Caracal ar fi furnizat fete militarilor americani de la baza Deveselu . DIICOT a dezmințit oficial povestea, demascând tentativa de a discredita prezența NATO în România . Astfel de fake news exploatează apetitul publicului pentru senzațional și se propagă rapid online înainte de a putea fi infirmate, reușind adesea să lase în urmă suspiciuni persistente.
- Reinterpretarea istoriei în cheie anti-occidentală – Propaganda străină recurge adesea la revizionism istoric pentru a cultiva resentimente față de Occident. Se promovează narațiuni conform cărora România ar fi fost mereu trădată sau exploatată de puterile vestice, insinuând că orientarea pro-UE/NATO ar repeta greșeli ale trecutului. Un exemplu extrem a fost dat de politicianul extremist Călin Georgescu, care a elogiat în mod public Garda de Fier interbelică numindu-i pe membrii acesteia „eroi”. Glorificarea unei organizații fasciste și anti-democratice reprezintă o încercare de rescriere a istoriei în contradicție cu valorile europene actuale. O altă teză propagandistică tot mai des întâlnită este nostalgia după regimul comunist: mitul unui așa-zis „trecut de aur” înainte de 1989. Mesaje difuzate pe rețelele sociale susțin că „în comunism era mult mai bine”, încercând să stârnească nostalgia celor dezamăgiți de tranziția la capitalism. O analiză recentă arată că peste 50% dintre români au ajuns să creadă (în mod eronat) că situația țării în 2022 era mai rea decât în ultimii ani ai regimului comunist. Astfel de percepții deformate sunt alimentate deliberat, în ciuda faptului că datele obiective contrazic categoric această idealizare a trecutului.
- Exploatarea temerilor economice și culturale – Propaganda străină adaptează mesajele la „punctele de presiune” ale societății românești, amplificând temeri legitime sau prejudecăți existente. Teme economice precum sărăcia, șomajul, inflația sau dependența de exterior sunt manipulate pentru a culpabiliza UE ori partenerii occidentali. De exemplu, s-a vehiculat ideea falsă că „România plătește mai mult la UE decât primește” sau că „Bruxelles-ul nu vrea să ne dea fondurile europene cuvenite”. În pandemie, orice măsură nepopulară a fost pusă pe seama unor ordine de la Bruxelles, alimentând percepția că „birocrații UE incompetenți și neo-marxiști” ar impune restricții inutile ce distrug economia. Totodată, temerile culturale și identitare sunt intens exploatate. Narative conspiraționiste susțin că UE urmărește „să distrugă creștinismul și identitatea națională, promovând agenda LGBTQ+” sau că „ideologia progresistă occidentală” subminează tradițiile românești. Alte mesaje alarmiste acuză „globaliștii de la Bruxelles” că ar vrea să ne oblige să mâncăm insecte în loc de carne, sub pretextul fals al schimbărilor climatice. În 2022, pe fondul războiului din Ucraina, s-au intensificat dezinformările despre refugiați: unele postări virale pretindeau în mod fals că România va fi „invadată” de migranți africani și asiatici ascunși printre refugiații ucraineni. Scopul acestor mesaje este să semene frica – de sărăcire, de „străini”, de pierderea valorilor – și să inducă ideea că apropierea de UE sau ajutorul oferit Ucrainei ne-ar pune în pericol direct. Un exemplu recent: în preajma alegerilor prezidențiale din 2024 au apărut zvonuri online cu privire la un “război iminent” între România și Rusia, sugerând că statutul de membru NATO ar atrage țara într-un conflict devastator. Deși nefondate, astfel de afirmații alarmiste pot prinde rădăcini dacă publicul nu are acces la informații corecte.
- Amplificarea vocilor radicale anti-UE/NATO – O tactică cheie este promovarea artificială, prin mijloace digitale, a unor figuri sau mesaje marginale, pentru a le conferi vizibilitate și aparentă legitimitate. Propaganda rusească, în special, preferă să nu apară direct în prim-plan, ci să „amplifice prejudecățile și furia existente” din societatea-țintă. În România, vocile ultranaționaliste și eurosceptice care până recent erau izolate au fost ridicate în trending de rețele de conturi false și bots. Studiile de caz recente sunt grăitoare: în campania pentru alegerile prezidențiale din 2024, candidatul extremist Călin Georgescu – puțin cunoscut anterior – a beneficiat de o explozie bruscă a prezenței sale pe rețele sociale, alimentată de mii de conturi de propagandă automate. Analize independente au descoperit o rețea coordonată pe TikTok în care peste 25.000 de conturi (multe create sau reactivite special în preajma scrutinului) au promovat mesaje pro-Georgescu, o proporție semnificativă provenind din Rusia și chiar Iran. Aceste conturi au generat milioane de vizualizări și aprecieri la clipurile sale, creând impresia falsă a unui curent popular masiv în favoarea sa . Pe Twitter (X), un audit al discuțiilor online despre protestele pro-Georgescu arată că 45% dintre conturile implicate erau false (mult peste media normală de 7-10%) – „o falsă masă de consens” menită să simuleze indignarea generală. De fapt, jumătate din acești pretinși susținători nici măcar nu existau , după cum explică experții, fiind vorba de identități fabricate. Strategia este clară: mărirea artificială a volumului și vizibilității conținutului anti-UE/NATO face ca ideile extremiste să pară mai populare și mai legitime decât sunt în realitate, în speranța că vor atrage și publicul de rând în această „realitate alternativă” construită online .
- Teorii ale conspirației despre suveranitate și „colonizarea” României – În fine, propaganda străină cultivă narațiuni conspiraționiste menite să prezinte România drept victima unei pierderi deliberate a suveranității, subjugată intereselor străine. Mesajul central este că aderarea la UE și NATO ar fi echivalentul modern al unei ocupații, conducând la „colonizarea” economică și politică a țării. O teorie unificatoare promovată pe canale conspiraționiste susține că totul – de la privatizări până la promovarea statului de drept prin ONG-uri – face parte dintr-un „plan diversionist al puterilor coloniale occidentale” de a distrage atenția românilor de la faptul că li se transferă resursele și chiar controlul asupra justiției către interese străine. În această logică paranoică, liderii politici de la București nu ar fi decât „slugi ale Bruxelles-ului și Washingtonului, trădători de țară” – o retorică veche încă din anii ’90 (folosită de PRM) și reluată astăzi de anumiți politicieni naționaliști. De exemplu, exponenți ai partidului AUR au afirmat în Parlament că guvernanții „au vândut țara străinilor”, alinindu-se astfel narativelor anti-occidentale orchestrate de Kremlin. La fel, în campaniile online menționate mai sus, Călin Georgescu și susținătorii săi au vehiculat intens teoria conspirației conform căreia „România este exploatată sistematic”, poporul și bogățiile țării fiind subjugate de influența UE cu complicitatea unei elite corupte din intern . Acest mit al trădării naționale orchestrate din afară urmărește să alimenteze furia și neîncrederea cetățenilor față de partenerii occidentali, prezentând orice integrare europeană sau cooperare NATO drept un atac la adresa independenței țării. Deși aceste teorii nu au bază factuală, ele prind rădăcini pe fondul nemulțumirilor reale, erodând coeziunea pro-occidentală a societății.
Canalele și instrumentele de propagare a dezinformării
Metodele de influență enumerate mai sus sunt diseminate printr-o gamă variată de canale de comunicare, de la mass-media tradițională la platforme digitale opace. Actorii străini ostili folosesc orice instrument disponibil pentru a-și răspândi mesajele manipulatoare cât mai departe și către publicuri țintite specific. Iată care sunt principalele canale și instrumente prin care propaganda anti-UE/NATO este injectată în spațiul informațional românesc:
- Rețelele sociale dominante – Facebook, YouTube, TikTok, Twitter (X) și alte platforme de social media sunt terenul predilect al operațiunilor de influență, datorită audienței largi și posibilității de viralizare rapidă. Aici, ferme de troli și conturi false difuzează mesaje coordonate, profitând de algoritmii care favorizează conținutul emoțional și controversat. Spre exemplu, pe TikTok campania pro-Georgescu a valorificat sistemul de recomandare al platformei, astfel că videoclipurile conspiraționiste ale candidatului au acumulat milioane de vizualizări prin amplificare artificială . De asemenea, Facebook a fost folosită intens pentru grupuri și pagini pseudo-media ce distribuie articole partizane sau știri false, uneori sub acoperirea anonimatului. Chiar și Twitter/X, deși mai puțin popular în România, a găzduit armate de conturi automatizate ce au promovat hashtag-uri și narațiuni toxice, după cum a relevat analiza Cyabra în cazul protestelor din 2025 (unde aproape jumătate din conturile de pe X care susțineau retorica anti-UE erau fabricate). Rețelele sociale permit propagandei să segmenteze publicul (prin micro-targetare) și să exploateze bulele informaționale, prezentând fiecărui grup mesajul care are șanse mai mari să prindă – de la naționaliști conservatori până la tineri sceptici față de mainstream.
- „Influenceri” anonimi și vectori autohtoni – Un fenomen îngrijorător este apariția unor vloggeri sau comentatori online obscuri, adesea fără identitate clară, care acumulează urmăritori promovând teorii conspiraționiste și discurs anti-occidental. Acești pseudo-influenceri profită de deficitul de încredere în presa tradițională și se prezintă drept „vocile alternative” care dezvăluie „adevărul ascuns”. În realitate, mulți propagă deliberat linia narativă a Kremlinului, chiar dacă nu declară vreo afiliere. Ei activează pe YouTube (prin livestream-uri și interviuri partizane), pe Facebook (unde distribuie clipuri și postări virale) sau pe platforme video alternative (precum Rumble, Odysee) preferate de comunitățile conspiraționiste. Unii influenceri de acest tip se recomandă drept „jurnaliști independenți” sau „analiști” și folosesc un limbaj aparent obiectiv, însă reperele lor sunt de fapt Sputnik, RT sau bloguri conspiraționiste externe. Prin mesajele lor, vocea propagandei capătă chip local, ceea ce poate spori credibilitatea în ochii unor segmente de public.
- Site-uri alternative și portaluri de știri false – Pe fundalul scăderii încrederii în media mainstream, au înflorit o serie de site-uri obscură care imită aspectul publicațiilor de știri, dar difuzează sistematic dezinformări și propagandă. Unele sunt finanțate netransparent și au legături editoriale cu agențiile rusești de stat (de exemplu, Sputnik Moldova a avut o secțiune în limba română care împingea linii pro-Kremlin până la interzicerea sa în 2022). Altele se prezintă ca bloguri naționaliste sau religioase și promovează teorii ale conspirației despre UE, NATO, Soros, vaccinuri etc. Deseori, aceste site-uri acționează în rețea: același articol manipulator este republicat pe mai multe domenii și distribuit pe Facebook de conturi aparent distincte, creând impresia unei surse multiple. Spre exemplu, un fals reportaj Euronews a fost difuzat recent de pagini conspirative, pretinzând că guvernul României ar fi acuzat Franța de amestec în alegeri – în realitate, era un videoclip trucat cu logo Euronews, dezmințit rapid de autorități . Astfel de „clone media” și site-uri fantomă permit dezinformatorilor să ocolească filtrul credibilității: un cititor neavizat poate confunda ușor un domeniu dubios cu unul de încredere și poate lua de bune afirmațiile șocante găzduite acolo.
- Platforme video virale și grupuri de mesagerie criptată – În ultimii ani s-a observat migrarea propagandei către platforme precum Telegram, WhatsApp sau grupuri închise de Facebook, unde monitorizarea publică e redusă. Telegram, în special, a devenit un hub pentru canale anonime care difuzează atât știri false, cât și îndemnuri la protest, profitând de criptare și de ușurința cu care utilizatorii pot fi adăugați în grupuri. În campania pro-Georgescu din 2024, Telegram a găzduit grupuri regionale care adaptau mesajele propagandistice pe teme locale, după modelul tacticilor folosite de rețelele pro-Kremlin în Republica Moldova . Asemenea grupuri închise pot radicaliza rapid membri prin volumul mare de dezinformare postată, scăpând practic oricărei contracarări imediate. Totodată, platformele video precum TikTok (menționată) și YouTube au fost folosite masiv: clipuri scurte, viralizabile, care transmit mesaje emoționale anti-occidentale (de exemplu, imagini cu tancuri și sirene combinate cu texte panicarde gen „România va fi târâtă în război de NATO”). Formatul video este deosebit de eficient în a capta atenția publicului tânăr și a transmite subliminal narațiuni propagandistice care în text ar putea fi respinse.
- Rețele de conturi false și amplificare automatizată – Un element comun tuturor canalelor de mai sus îl constituie rețelele artificiale de amplificare. Acestea includ boți automatizați, conturi false administrate manual (de exemplu, o persoană reală care gestionează zeci de identități online) și pagini coordonate central. Scopul lor este să crească în mod fals vizibilitatea anumitor postări, să bombardeze secțiunile de comentarii cu opinii partizane și să atace vocile pro-occidentale cu insulte și teorii ale conspirației (pentru a le discredita). În cazul României, s-a constatat implicarea unor rețele transfrontaliere: analiza amprentei digitale a conturilor pro-Georgescu arată că o parte semnificativă își avea originea în Rusia, dar și în Iran, profitând de algoritmii platformelor third-party pentru a propulsa conținutul anti-UE/NATO. Mai mult, entități media de stat precum Russia Today (RT) și Sputnik, deși interzise oficial în UE, își difuzează mesajele prin conturi-satelit și „oglinzi” pe rețele sociale, care apoi sunt preluate de troli locali. Există și operațiuni sofisticate de decepție mediatică: așa-numita Operațiune „Matryoshka” (identificată de agenția de securitate cibernetică a Franței) a vizat și România, constând în fabricarea de conținut fals care imită identitatea vizuală a unor instituții media occidentale. Scopul este de a induce confuzie maximă – dacă un cetățean vede un „breaking news” cu sigla unui post cunoscut care îi confirmă prejudecățile (chiar dacă e un fals bine realizat), știrile reale ulterioare pot părea suspecte.
În concluzie, ecosistemul dezinformării anti-UE/NATO funcționează ca un angrenaj complex: mesaje calibrate pe diferite teme, transmise prin canale multiple – publice și subterane – și potențate de rețele automate, toate convergând pentru a crea o realitate paralelă în care Occidentul e portretizat ca dușman al României. Recunoașterea acestor instrumente este primul pas spre contracararea influenței lor.
Un exemplu de dezinformare sofisticată: captură dintr-un video trucat care a circulat online, pretinzând în mod fals că Ministerul de Externe al României ar fi acuzat Franța de ingerință în alegeri. Clipul folosea ilegal sigla Euronews și fotografia unui oficial român, având ștampila „FAKE” (fals) aplicată ulterior pentru a sublinia demontarea sa. Astfel de falsuri media, parte a operațiunilor precum „Matryoshka”, imită formatul presei de încredere pentru a răspândi narațiuni anti-UE/NATO.
Studii de caz: campanii de dezinformare care au vizat România
Pentru a înțelege mai bine modul concret în care tehnicile și canalele descrise mai sus au fost folosite împotriva României, vom prezenta câteva studii de caz. Aceste exemple documentate ilustrează amploarea eforturilor de influență străină și modul în care au vizat direct subminarea încrederii publice în UE și NATO:
- Alegerile prezidențiale din 2024 – campania pro-Kremlin care a compromis primul tur. Un caz fără precedent în istoria României postcomuniste a fost anularea de către Curtea Constituțională a rezultatului primului tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, pe motivul ingerințelor străine masive în procesul democratic . La centrul controversei s-a aflat Călin Georgescu, un candidat independent cu mesaj ultra-naționalist și vădit pro-rus (a lăudat inclusiv Garda de Fier și a promovat teorii conspiraționiste despre „exploatarea” României de către Occident). Deși înainte cu câteva luni era aproape necunoscut publicului larg, Georgescu a reușit surpriza de a se clasa pe primul loc în primul tur, cu aproape 23% din voturi . Ulterior, investigațiile au relevat că această ascensiune neașteptată s-a datorat unei campanii coordonate de influență informațională susținute de actori externi cu agendă geopolitică. Sute de conturi de TikTok și Telegram legate de candidatul radical au difuzat conținut emoțional și polarizant, centrat pe ideea unei Românii „trădate de elitele corupte” și „jefuite de UE” . Rețele de boți din afara țării au amplificat mesajele – o analiză a Foreign Policy Centre din Marea Britanie a descoperit că majoritatea postărilor pro-Georgescu erau generate sau distribuite de entități cu originea în Rusia ori afiliate acesteia (precum rețeaua media RT/Sputnik) . Mai mult, s-a constatat reactivarea suspectă a circa 25.000 de conturi vechi de TikTok înainte de alegeri, care brusc au început să promoveze intens candidatul extremist . Toate indiciile tehnice au condus către implicarea unui actor statal sofisticat: finanțări ilegale din surse opace, campanii clonă și mesaje identice răspândite sincronizat pe mai multe platforme . În paralel, Georgescu a folosit și teme de propagandă clasică – a atacat dur baza NATO de la Deveselu (componente a scutului antirachetă al SUA), promițând că o va „reevalua” dacă ajunge președinte . Semnalul de alarmă tras de serviciile de informații române a fost întărit de reacții internaționale: oficiali americani de rang înalt (inclusiv Secretarul de Stat Antony Blinken) și-au exprimat îngrijorarea și au acuzat direct Rusia că a orchestrat amestecul în alegeri, similitudinile cu cazuri din Moldova fiind evidente . De asemenea, Comisia Europeană a deschis în decembrie 2024 o investigație oficială privind modul în care platforma TikTok gestionează riscurile de manipulare a alegerilor, pornind de la situația din România . Cazul acestui prim tur anulat a demonstrat în mod dramatic vulnerabilitatea proceselor democratice în fața operațiunilor de dezinformare bine puse la punct: nu gloanțele sau tancurile au pus în pericol democrația românească, ci „manipularea algoritmică” a opiniei publice, după cum a subliniat autorul unui raport NATO .
- Alegerile prezidențiale din 2025 – dezinformare și diversiune la turul doi. În anul următor, cu ocazia repetării scrutinului prezidențial, România a fost ținta unei noi campanii de influență străină, de această dată sub forma războiului informațional hibrid purtat prin știri false și diversiuni media. În turul doi al alegerilor din mai 2025, care i-a opus pe candidatul pro-european Nicușor Dan și pe candidatul naționalist George Simion, a apărut în mediul online un video fals atribuit Euronews. Clipul doctored, realizat profesionist cu sigla și formatul vizual al postului european de știri, pretindea că Ministerul de Externe al României ar fi trimis o notă de protest guvernului Franței acuzându-l de amestec în alegerile românești (chipurile prin intermediul aplicației Telegram) . Mesajul era total fals – în realitate, autoritățile române nu au acuzat Franța de nimic; dimpotrivă, chiar au denunțat imediat clipul ca fiind „parte a unei campanii susținute de dezinformare străină” menită să influențeze opinia publică înainte de vot . Ministerul de Externe a clarificat ferm că acel video nu provenea de la Euronews și că brandingul trustului fusese folosit ilegal, indicând spre o operațiune de tip false flag orchestrată de rețele pro-Kremlin. De altfel, Ministerul francez de Externe a confirmat că nu a existat nicio notă oficială din partea României și a atribuit falsul informațional grupării „Matryoshka”, o campanie de dezinformare rusă cunoscută pentru fabricarea de conținut fals ce imită instituții media occidentale (inclusiv franceze) . Practic, falsul clip Euronews făcea parte dintr-o schemă mai largă: plecând de la afirmațiile neverificate ale patronului Telegram (Pavel Durov, originar din Rusia), cum că Franța ar fi cerut cenzurarea unor „voci conservatoare” române pe acea platformă, rețeaua de propagandă a generat o serie de pseudo-știri în mai multe limbi. S-au creat capturi foto și video înșelătoare care imitau și alte instituții (RFI, Le Parisien, BFMTV), toate răspândind varianta conspiraționistă că „regimul de la Paris cenzurează conservatorii români” și chiar că ar exista „proteste de masă” împotriva președintelui Macron pe acest subiect . Această avalanșă de informații fabricate a urmărit să abată atenția de la adevărata problemă – ingerința rusească în alegeri – și să stârnească indignare față de aliații occidentali (França, în acest caz). Deși instituțiile statului român au reacționat prompt demontând dezinformarea (inclusiv prin comunicate comune ale ministerelor de Externe, Apărare și Interne, care au denunțat „amestecul rusesc” în turul doi al alegerilor ), impactul imediat al falsului a fost totuși simțit online. Circulația sa a generat confuzie în rândul cetățenilor și chiar teorii ale conspirației cum că „occidentalii nu ne vor lăsa să alegem liber”. Este un exemplu elocvent de operațiune de dezinformare în oglindă: acuzatorul real (Kremlinul) inventează o poveste în care acuză de exact aceeași faptă o țară occidentală, sperând astfel să distragă atenția de la propriile acțiuni și să semene discordie între partenerii europeni.
- „Fake news”-ul recurent despre mobilizare și retragerea trupelor NATO. Un alt exemplu de campanie de dezinformare, desfășurată mai difuz dar constant în mediul online românesc, îl reprezintă zvonurile alarmiste legate de mobilizarea populației și prezența trupelor NATO. Începând cu 2022, pe fondul războiului din Ucraina, pe rețele sociale au circulat periodic „știri” neconfirmate despre instaurarea stării de război în România, încorporarea forțată a bărbaților între 18-65 de ani sau retragerea bruscă a militarilor americani din țara noastră . Aceste teme au revenit obsesiv, fiind în mod clar propagate de conturi anonime suspecte, cu scopul de a induce panică și neîncredere în garanțiile de securitate oferite de NATO. Ministerul Apărării Naționale (MApN) a fost nevoit să demonteze public, în repetate rânduri, asemenea dezinformări. De exemplu, într-un comunicat oficial din mai 2025, MApN a calificat drept „fake news” informațiile vehiculate online despre așa-zisa „restricționare a circulației bărbaților” și „plecarea trupelor americane”, subliniind că acestea fac parte din „campanii de dezinformare care se manifestă pe rețelele sociale” . Prin repetarea acestor zvonuri, propaganda rusă urmărește două ținte: pe de o parte, să inducă frica în populație că România ar fi pe pragul colapsului (mobilizare militară, război etc.), iar pe de altă parte să compromită imaginea partenerilor – insinuațiile despre retragerea americanilor, de exemplu, vor să sădească îndoiala că „NATO nu și-ar respecta angajamentele și ne-ar abandona la nevoie”. De fiecare dată autoritățile au dezmințit prompt aceste informații, însă faptul că ele reapar indică existența unor rețele persistente de propagandă care le alimentează în spațiul virtual românesc. Publicul trebuie să înțeleagă că asemenea „știri” senzaționale apărute din senin, fără surse oficiale, sunt aproape sigur false și au o miză strategică: erodarea sentimentului de securitate garantat de apartenența la NATO.
Aceste studii de caz – de la campanii electorale deturnate online până la zvonuri inflamante despre securitatea națională – evidențiază modul în care propaganda străină încearcă să lovească direct în temelia consensului pro-occidental din România. Fie că este vorba de influențarea alegerii liderilor politici sau de slăbirea sprijinului popular pentru politicile NATO/UE, strategia este una de „divide et impera”: a diviza societatea, a semăna neîncredere față de aliați și a submina instituțiile democratice prin minciună și manipulare.
Răspunsul României: măsuri și propuneri
Conștiente de gravitatea acestor amenințări informaționale, instituțiile statului român, mediul civic și partenerii internaționali au început să își coordoneze eforturile pentru a consolida reziliența societății în fața dezinformării. Răspunsul României se structurează pe două paliere: măsuri imediate pentru contracararea campaniilor ostile și strategii pe termen lung pentru creșterea imunității publicului la manipulare.
Acțiuni instituționale și reglementare: În ultimii ani, autoritățile române și-au intensificat monitorizarea și combaterea activă a dezinformării online. Serviciul Român de Informații (SRI) a anunțat public că urmărește permanent modul în care „actori ostili utilizează mediul online pentru operațiuni de propagandă și dezinformare”, analizând riscurile la adresa securității naționale și cooperând cu celelalte instituții competente . Sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, problema a fost abordată ca parte a amenințărilor hibride, iar după invazia rusă din 2022 s-au făcut pași către un cadru legislativ nou privind interferențele străine în spațiul informațional . De exemplu, a fost elaborată (la solicitarea UE) o Strategie națională de comunicare strategică, menită să traseze responsabilitățile instituțiilor în prevenirea și contracararea dezinformării – deși, din păcate, această strategie nu a fost încă făcută publică . În paralel, organisme precum Biroul Electoral Central au început să ia măsuri concrete: în perioada alegerilor din 2025, BEC a aprobat eliminarea a peste 500 de postări online care încălcau regulile (conținut neverificat de la conturi anonime, reclame politice nemarcate etc.), într-un efort de curățare a spațiului online electoral . Acest „joc de glezne” legislativ și de reglementare se lovește însă de o provocare majoră: echilibrul fin între securitate și libertatea de exprimare. Unele inițiative de a bloca conturi sau pagini au stârnit îngrijorări privind cenzura, semn că e nevoie de transparență și criterii foarte clare pentru a nu afecta în mod nelegitim discursul public . Cu toate acestea, toleranță zero pentru ingerințele străine rămâne direcția asumată: instituțiile de forță (servicii de informații, Ministerul Apărării, Ministerul de Interne) colaborează îndeaproape pentru a identifica sursele campaniilor de dezinformare și a le neutraliza pe cât posibil, inclusiv prin schimb de informații cu partenerii NATO/UE. Un exemplu de succes a fost interzicerea pe teritoriul României a propagandei rusești oficiale (posturile RT și Sputnik) imediat după startul războiului din Ucraina, alături de demontarea rețelelor locale de retransmisie a acestora. De asemenea, Ministerul de Externe și corpul diplomatic promovează activ combaterea dezinformării în forurile europene, România fiind parte a inițiativelor UE de creare a unui mecanism comun de răspuns la interferențele străine (inclusiv cadrul legal al Actului Delegat FIMI pregătit la nivel european). Nu în ultimul rând, autoritățile din domeniul comunicațiilor și protecției datelor (precum și experții în securitate cibernetică) urmăresc implementarea noilor obligații impuse marilor platforme digitale prin Digital Services Act (DSA), care prevede combaterea dezinformării la nivelul rețelelor sociale și transparența algoritmilor. Atragerea la răspundere a companiilor tech este un element crucial, având în vedere rolul acestora în propagarea conținutului dăunător.
Parteneriate civice și educație mediatică: Pe termen lung, consensul este că cea mai bună apărare împotriva dezinformării o reprezintă educarea publicului și creșterea spiritului critic. În acest sens, se fac apeluri tot mai dese la introducerea alfabetizării media în programa școlară și la derularea de campanii de informare pentru toate categoriile de vârstă. În România au apărut deja inițiative din partea societății civile – ONG-uri precum Funky Citizens, Forum Apulum sau GlobalFocus – care organizează ateliere de gândire critică, ghiduri pentru identificarea știrilor false și chiar jocuri educative despre dezinformare. Autorii unui raport recent recomandă explicit investiția în educație media, recunoscând că efectele nu se văd peste noapte, dar subliniind că este „crucială pentru reziliența pe termen lung” . De asemenea, s-a subliniat necesitatea de a „construi o identitate europeană pozitivă” în rândul tinerilor – adică de a contracara narațiunile negative despre UE, evidențiind beneficiile solidarității europene și ale valorilor comune . Un alt element esențial este colaborarea între presă, instituții și societatea civilă. S-au formulat propuneri pentru parteneriate media-civice, prin care redacțiile responsabile să lucreze alături de ONG-uri și fact-checkeri la expunerea campaniilor de dezinformare. Deja publicații independente (ex: PressOne, Veridica, Factual) au secțiuni dedicate demontării știrilor false, iar comunitatea jurnaliștilor interesați de securitatea informațională este în creștere . Sprijinirea acestor platforme independente – inclusiv Politika.ro, care și-a asumat misiunea contra-propagandei – este vitală. Propunerile includ facilități fiscale sau granturi pentru media locală și independentă, astfel încât acestea să poată supraviețui economic fără a recurge la practici senzaționaliste. Totodată, se discută despre training specializat pentru jurnaliști pe teme de dezinformare și securitate cibernetică, eventual cu sprijinul experților NATO/EU. Un jurnalist informat asupra tehnicilor de propagandă va putea semnala public mult mai eficient când un politician sau un canal media reproduce un narativ fals preluat de pe filiera Moscovei.
Implicarea cetățenilor și a platformelor tech: Nu în ultimul rând, răspunsul trebuie să vină și de la „consumatorii” de informație – adică fiecare dintre noi. Autoritățile încurajează cetățenii să semnaleze activ cazurile de fake news (de exemplu, platforma europeană UE vs Disinfo are un database public cu exemple, unde utilizatorii pot trimite contribuții). De asemenea, companiile de social media au responsabilitatea de a-și curăța curțile: s-a insistat pe continuarea reglementării și monitorizării rețelelor sociale, mai ales în contextul apariției noilor tehnologii precum large language models (AI) care pot genera conținut fals la scară largă . România, alături de statele UE, cere giganților tech transparență și cooperare – de exemplu, acces la date pentru cercetători, astfel încât rețelele de boți să poată fi depistate din timp. Un pas înainte îl reprezintă aderarea principalelor platforme la Codul de bune practici privind dezinformarea al Comisiei Europene, care prevede rapoarte periodice despre acțiunile anti-dezinformare întreprinse. Însă, după cum subliniază analiștii, rețele ca Twitter (X) au devenit recent „focare de dezinformare” din cauza relaxării moderării conținutului , ceea ce arată că auto-reglementarea nu e suficientă – va fi nevoie de presiune susținută pentru ca aceste companii să își asume cu adevărat rolul de gardian al spațiului informațional.
În sinteză, România își articulează răspunsul pe multiple planuri: de la securitizarea problemei (implicând serviciile și legislația) până la mobilizarea societății (educație, presă liberă, vigilență civică). Provocarea rămâne integrarea acestor eforturi într-o viziune unitară și eficientă. Experții atrag atenția că soluția optimă este o strategie cuprinzătoare de tip „whole-of-society”, în care instituțiile statului colaborează deschis cu mediul privat, presa și ONG-urile . Numai valorificând cunoașterea și resursele tuturor acestor actori putem spera să contracarăm eficient influența malignă străină, menținând în același timp libertatea de exprimare și sănătatea discursului public.
Concluzie
Lupta împotriva dezinformării politice nu este doar sarcina instituțiilor sau a experților – este o responsabilitate civică comună. Așa cum propaganda modernă țintește mințile și inimile cetățenilor obișnuiți, tot așa și apărarea trebuie să pornească de la fiecare dintre noi. Este esențial să fim vigilenți în fața știrilor senzaționale, să verificăm sursele și să nu distribuim informații neverificate, oricât de mult ne-ar confirma convingerile personale. „Putin urmărește să ne dezbine și să submineze unitatea din interiorul UE și NATO”, avertiza recent un partener european – iar cea mai bună replică la această strategie este unitatea noastră informată. Prin expunerea minciunilor, demontarea miturilor și promovarea transparenței, putem contracara eficient influențele străine maligne.
Politika.ro își reafirmă misiunea de veghe: vom continua să analizăm critic discursul public, să semnalăm tentativele de manipulare și să oferim cititorilor noștri contextul real din spatele titlurilor. Democrația și parcursul european al României au nevoie de „ochi deschiși” și minți educate – doar așa nu vom cădea pradă celor care doresc să ne întoarcă din drum. Înarmați cu informație corectă și cu spirit critic, cetățenii pot respinge „cântecul de sirenă” al propagandei, menținând România pe traiectoria sa pro-occidentală, în deplină cunoștință de cauză și asumare civică. Vigilenta digitală a devenit o formă nouă de patriotism în era informatională – iar fiecare click responsabil contează.
Politika.ro pornește la drum cu o misiune clară: să devină o sursă de informare onestă într-un peisaj mediatic tot mai zgomotos. Într-o lume în care manipularea se strecoară adesea în titluri și aparențe, noi alegem să oferim context, să demontăm falsurile și să analizăm critic discursul public. Credem în democrație, în viitorul european al României și în puterea cetățenilor informați. Cu ochii larg deschiși și cu mintea limpede, putem rezista propagandei și dezinformării. Fiecare click responsabil este un gest de civism. În era digitală, vigilența devine o formă de patriotism.
În concluzie, apelăm la toți actorii – instituții, presă, societate civilă și cetățeni – să conlucreze în acest efort. Dezinformarea poate fi combătută prin cunoaștere, solidaritate și apărarea neclintită a valorilor democratice. Politika.ro va rămâne, ca întotdeauna, alături de cititorii săi în această luptă pentru adevăr și transparență, pentru că doar așa putem clădi un viitor sigur și prosper, ferit de umbrele minciunii orchestrate din exterior.
Surse publice consultate: rapoarte și analize NATO, UE și GlobalFocus privind amenințările informaționale, comunicate oficiale ale instituțiilor române (MAE, SRI, MApN), investigații jurnalistice (AP, Euronews, Digi24) și baza de date EUvsDisinfo. Citările din text indică liniile relevante din aceste surse.
