1. Contextul general al fenomenului dezinformării în România
Fenomenul dezinformării electorale a căpătat o amploare tot mai mare în România în ultimii ani, devenind un factor semnificativ în campaniile politice. O serie de evoluții recente demonstrează cum știrile false și propaganda digitală pot influența percepțiile alegătorilor și chiar rezultatul procesului electoral. România a cunoscut formarea unor rețele media alternative și canale online care propagă narațiuni anti-occidentale, teorii ale conspirației și conținut pro-Kremlin, adesea preluat de pe site-uri fringes din SUA sau Europa. În paralel, un curent ideologic „suveranist” s-a consolidat în ultimii 5-7 ani, reunind politicieni, jurnaliști și influenceri care promovează mesaje naționaliste și populiste, de regulă anti-UE și anti-NATO. Acest context intern, marcat de reziliență scăzută la dezinformare (România este pe penultimul loc în UE la alfabetizare media, cu încredere scăzută în presă ), a făcut ca publicul să fie vulnerabil la știrile false, mai ales în perioade electorale tensionate.
Importanța combaterii dezinformării în context electoral a devenit evidentă pe măsură ce campaniile electorale s-au mutat tot mai mult în mediul online, unde regulile tradiționale de monitorizare sunt dificil de aplicat. Propagarea conținutului fals sau înșelător este facilitată de rețele sociale și aplicații de mesagerie, permițând o diseminare rapidă către audiențe largi. Autoritatea Electorală Permanentă recunoaște că noile tehnologii au generat „posibilitatea diseminării rapide a informațiilor cu caracter fals sau înșelător”, aceste informații având potențialul de a influența atât participarea la vot, cât și opțiunile alegătorilor. Dezinformarea erodează încrederea publicului în procesul electoral – un aspect vital pentru legitimitatea democratică. Atunci când alegătorii ajung să creadă că alegerile sunt fraudate sau că toți candidații mint, ei pot deveni apatici sau radicalizați, punând în pericol acceptarea rezultatelor scrutinului. Într-adevăr, cercetările arată că încrederea în alegeri este strâns legată de acceptarea rezultatelor și de stabilitatea regimului politic ales.
În ultimii ani, alegerile din România au fost ținta unor ample campanii de dezinformare, atât interne, cât și externe, evidențiind importanța fenomenului în context electoral. În alegerile prezidențiale anterioare (2019), dar și în cele mai recente (2024/2025), s-au înregistrat valuri de știri false menite să influențeze preferințele de vot sau să demobilizeze electoratul. De pildă, înainte de turul doi al alegerilor prezidențiale din 2019, spațiul online a fost inundat de postări fake news privind presupuse tăieri de salarii și pensii de către guvernul de centru-dreapta, unele imitând pagini oficiale ale miniștrilor, și promovate intens de lideri ai PSD. Mai recent, în 2024, rețele de conturi false pe social media (precum TikTok și Telegram) au amplificat artificial mesajele unui candidat outsider, ceea ce a distorsionat grav primul tur de scrutin. Gravitatea situației a atins un punct critic când autoritățile au fost nevoite să anuleze rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 din cauza ingerințelor externe și a campaniei masive de dezinformare online care a favorizat un candidat extremist . Acest episod fără precedent – anularea unui scrutin prezidențial pe fondul dezinformării – subliniază puternic importanța fenomenului: știrile false nu mai sunt doar “zgomot” de campanie, ci pot submina direct procesul democratic și stabilitatea politică.
2. Actorii politici implicați și interesele lor strategice
Principalii actori politici interni implicați în diseminarea sau combaterea știrilor false la aceste alegeri au fost candidații și partidele lor, sprijiniți uneori de rețele informale de susținători. În campania prezidențială din 2019, s-a remarcat implicarea unor membri marcanți ai Partidului Social Democrat (PSD) în promovarea de mesaje false menite să discrediteze adversarii sau să inducă frica în rândul alegătorilor. De exemplu, Lia Olguța Vasilescu – șefa de campanie a candidatei PSD Viorica Dăncilă – a distribuit pe Facebook informații neadevărate cum că guvernul Partidului Național Liberal (PNL) va tăia salariile, pensiile și va închide spitale. Totodată, canale online afiliate PSD au clonat identitatea vizuală a unor oficiali PNL (precum ministrul Finanțelor) pentru a răspândi zvonuri alarmiste – de pildă, un fals anunț despre impozitarea veniturilor românilor din Diaspora. PSD a folosit aceste tactici pentru a-și mobiliza electoratul și a submina încrederea alegătorilor în guvernul advers, recurgând la „același tip de propagandă mincinoasă care DEZINFORMEAZĂ, MANIPULEAZĂ și exploatează temerile”, după cum a acuzat public PNL. Scopul strategic al PSD în recurgerea la astfel de mesaje false era să distragă atenția de la propriile vulnerabilități și să polarizeze electoratul – prezentându-se ca apărători ai bunăstării (contra unor presupuse austerități pregătite de dreapta) și încercând să demotiveze votanții anti-PSD prin confuzie și neîncredere.
Un alt actor major în tabloul dezinformării electorale recente este Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) și liderul său George Simion, alături de rețeaua de susținători ultranaționaliști și conspiraționiști coagulați în jurul acestora. În alegerile din 2024/2025, discursul radical și eurosceptic al candidatului AUR (Simion) a beneficiat de o amplificare neobișnuită pe social media. Inițial, un candidat independent de extremă dreapta, Călin Georgescu, susținut tacit de cercuri naționaliste, a înregistrat un scor surpriză în primul tur din 2024, grație unei campanii neconvenționale concentrate aproape exclusiv online. Georgescu, fără infrastructură de partid și cu buget declarat zero, a fost propulsat de sute de conturi și influenceri pe TikTok care i-au promovat mesajele suveraniste și pro-Kremlin. Ulterior, după eliminarea lui Georgescu pentru încălcări legale, electoratul său s-a regrupat în jurul lui George Simion (AUR). Rețele coordonate de actori afiliați intereselor pro-ruse din România și Republica Moldova au început să-l susțină activ pe Simion pe finalul campaniei, deși anterior aceiași actori îl etichetaseră pe Simion drept „fascist”. Schimbarea sugerează un interes strategic extern de a promova candidații anti-sistem și anti-occidentali: odată ce Simion a devenit principalul exponent al taberei naționaliste, propaganda pro-Kremlin l-a amplificat ca pe un „erou suveranist”, deoarece mesajele lui coincid cu obiectivele Rusiei de a slăbi unitatea occidentală și sprijinul pentru Ucraina. Interesul strategic al acestor actori (atât al candidaților extremiști, cât și al patronilor lor din umbră) este de a câștiga capital politic alimentând sentimente de nemulțumire și teoriile conspirației: Simion, de pildă, a mizat pe nemulțumirea populară față de elite și pe retorica naționalistă, declarându-se împotriva sancțiunilor și ajutorului militar pentru Ucraina și în linie cu mișcarea „Make America Great Again” a fostului președinte american . Aceste poziții îi aduc susținerea unei părți a populației ostile establishment-ului și totodată simpatia propagandei ruse care dorește o Românie disonantă față de politicile UE-NATO.
More Read
De cealaltă parte, actorii politici pro-democrație și pro-occidentali au încercat să combată știrile false și să limiteze efectele lor. Partidul Național Liberal și președintele Klaus Iohannis (câștigătorul scrutinului din 2019) au denunțat public campaniile de dezinformare ale adversarilor: PNL a descris explicit un exemplu de fake news drept „construit în sediul PSD din Șoseaua Kiseleff nr. 10” și a admonestat social-democrații “să nu mai subestimeze inteligența oamenilor” . Alianța USR-PLUS, al cărei candidat (Dan Barna) a ratat la limită intrarea în turul doi din 2019, a fost la rândul ei ținta unor manipulări (mesaje false atribuite USR-PLUS care îndemnau simpatizanții lor să boicoteze turul final). Reprezentanții USR-PLUS au reacționat rapid, demascând minciunile și subliniind că beneficiarul dezinformării este candidatul PSD Viorica Dăncilă. Ei au cerut public Vioricăi Dăncilă să se delimiteze și să își ceară scuze pentru aceste tactici murdare – însă astfel de dezmințiri oficiale au un impact limitat, date fiind viteza și amploarea viralizării conținutului fals.
Mass-media și organizațiile civice au jucat și ele roluri importante. Unele instituții media partizane au funcționat ca vehicule de amplificare a știrilor false – de exemplu, în 2019, anumite posturi TV și site-uri au promovat teoria conspirației că președintele Iohannis ar fi purtat o cască prin care primea răspunsuri în timpul unei conferințe de presă, acuzație neverificată pe care filialele PSD din Teleorman și Prahova au distribuit-o pe rețele sociale . În schimb, presa de calitate și fact-checkerii au încercat să demonteze rapid falsurile. Agenția France-Presse (AFP) prin proiectul Verificat.ro, platforme independente precum Factual sau ONG-uri ca Centrul pentru Jurnalism Independent au monitorizat activ declarațiile și zvonurile din online.
În campania din 2025, experții AFP specializați în dezinformare au documentat apariția unor documente falsificate și a unor clipuri tip deepfake, menite să-l discrediteze pe candidatul pro-european Nicușor Dan. De pildă, o diplomă de bacalaureat falsă (cu note mediocre) a circulat masiv pe Facebook, TikTok și Twitter, stârnind valuri de batjocură la adresa lui Nicușor Dan – o acuzație nefondată care totuși l-a forțat să își prezinte diploma reală la TV pentru a dovedi adevărul. De asemenea, un video trunchiat a fost distribuit pentru a induce ideea că Nicușor Dan ar susține introducerea „propagandei LGBT+” în școli, deși în realitate acesta vorbea despre educație sexuală adecvată vârstei. Rolul actorilor civici și al presei independente a fost acela de a expune prompt aceste manipulări și de a informa publicul corect, însă provocarea rămâne enormă – analiștii au observat că atacurile online împotriva candidaților pro-democrație sunt sistematice, coordonate și întărite de rețele de boți (conturi false automatizate), ceea ce le conferă o amploare greu de contracarat pe cale obișnuită.
Nu în ultimul rând, trebuie menționați și actorii străini implicați indirect: în special Federația Rusă, care, conform rapoartelor serviciilor occidentale, intervine informațional în alegerile din regiune pentru a-și atinge obiectivele geopolitice. În cazul României, strategia Kremlinului s-a materializat printr-un ”manual” clasic de dezinformare: inundarea spațiului online cu un flux de conținut emoțional, contradictoriu și adesea fals (inclusiv pe platforme ca TikTok și Telegram); denigrarea candidaților pro-europeni ca fiind “marionete corupte” ale Occidentului și susținerea tacită a candidaților extremiști prezentați ca apărători ai “suveranității și tradiției”. Ținta finală a acestei interferențe străine este erodarea încrederii publicului în democrație: alegătorii români au fost bombardați cu minciuni despre “alegeri fraudate”, “sfori trase de străini” și conspirații anti-naționale, în speranța că își vor pierde încrederea în sistemul electoral. Kremlinul a acționat prin proxy – rețele locale de site-uri și pagini obscure, influenceri apropiați de curentul anti-occidental și, posibil, prin finanțarea netransparentă a campaniilor unor candidați precum Călin Georgescu. Interesul strategic al Rusiei a fost slăbirea poziției pro-occidentale a României și provocarea de haos politic: un președinte eurosceptic la București sau măcar scandalul anulării alegerilor din cauza “ingerinței străine” servesc obiectivului de a submina unitatea UE și NATO. Astfel, deși formal nu a existat un actor politic intern asumat care să revendice răspândirea acestor știri false, efectele au convenit de minune unor actori geopolitici externi și partidelor autohtone aflate la extremele eșichierului politic.
3. Implicațiile interne și internaționale ale utilizării știrilor false
Implicațiile interne ale folosirii pe scară largă a știrilor false în campaniile prezidențiale sunt profunde și îngrijorătoare. În plan democratic, dezinformarea subminează integritatea procesului electoral și încrederea cetățenilor în instituțiile publice. Cazul anului 2024 a demonstrat cel mai clar acest pericol: circulația neîngrădită a conținutului manipulator pe rețele sociale a condus la un rezultat viciat al primului tur, contestat și în final invalidat oficial. Acest precedent – anularea unui scrutin prezidențial – a generat tensiuni sociale și politice majore: au izbucnit proteste de stradă ale susținătorilor candidatului descalificat, care au fost alimentate la rândul lor de narațiuni conspiraționiste (de exemplu, pe canalele de Telegram afiliate Kremlinului, anularea alegerilor a fost prezentată drept o “lovitură de stat” a autorităților) . Conform unei investigații realizate de compania OpenMinds, începând cu 2022, pe canalele de Telegram în limba română au fost postate peste 4.000 de mesaje care urmăresc să submineze încrederea în instituțiile democratice, inclusiv promovând ideea unui “puci” după anularea alegerilor din 2024 . Asemenea mesaje intoxică dezbaterea publică și pot induce segmente ale populației să nu mai recunoască legitimitatea guvernării alese. Prin urmare, riscul intern constă nu doar în influențarea alegerii unui anumit candidat, ci și în erodarea coeziunii sociale și a contractului democratic dintre cetățeni și stat.
O altă implicație internă este radicalizarea și polarizarea electoratului. Știrile false sunt adesea concepute pentru a stârni indignare, teamă sau ură – emoții care motivează oamenii să distribuie mai departe conținutul, creând bule informaționale extremiste. În campania din 2019, narațiunile alarmiste despre presupuse austerități sau fraude electorale au vizat să provoace furie în rândul votanților PSD și dispreț față de “ceilalți”, în timp ce propaganda negativă împotriva lui Klaus Iohannis (de exemplu acuzația că “are cască și i se șoptește” sau insinuări legate de etnia sa germană) au țintit să mobilizeze resentimente vechi. În 2024, atacurile la persoană împotriva lui Nicușor Dan – inclusiv distribuirea unor montaje video denigratoare și deepfake-uri ce îi caricaturizau comportamentul – au avut ca scop “dezumanizarea candidatului și anularea credibilității acestuia”, conform experților. S-a apelat chiar la stigmatizarea sănătății mintale (sugestia falsă că ar avea tulburări din spectrul autist), preluată public de contracandidatul său George Simion. Aceste tactici nu doar coboară nivelul discursului politic, dar contribuie la ura față de grupuri vulnerabile (ex: comunitatea LGBT+, minorități etnice sau persoane cu dizabilități), care sunt adesea folosite ca țapi ispășitori în teoriile conspirației. Pe termen lung, normalizarea dezinformării și a discursului bazat pe ură riscă să degradeze climatul democratic intern, făcând loc unor forțe populiste care se hrănesc tocmai din această polarizare.
De asemenea, participarea la vot și comportamentul electoral pot fi afectate negativ. Anumite campanii de fake news par orientate explicit spre demotivarea unei părți a alegătorilor. Autoritatea de reglementare în comunicații (ANCOM) a identificat, în timpul alegerilor din 2025, o campanie de dezinformare pe o rețea de socializare care urmărea să inducă panică și să amplifice sentimentul antisistem, cu scopul final de a diminua prezența la vot . Mesaje conspirative de genul “sistemul te fură, nu are rost să votezi” sau îndemnuri false atribuite USR-PLUS de a boicota turul doi (în 2019) sunt exemple clare de eforturi de a reduce participarea electorală a anumitor segmente, ceea ce distorsionează reprezentativitatea rezultatului. Un electorat dezinformat și cinic va vota fie pe baza unor percepții false, fie nu va mai vota deloc – ambele situații pun în pericol principiul alegerilor libere și corecte.
Implicațiile internaționale ale folosirii știrilor false în alegerile din România sunt strâns legate de securitatea regională și de relațiile țării cu partenerii externi. În primul rând, interferența actorilor străini (în special a Rusiei) în procesul electoral românesc reprezintă o amenințare hibridă la adresa României ca stat membru UE și NATO. Campaniile de dezinformare orchestrate de Kremlin au vizat nu doar România, ci și alte democrații europene, însă cazul românesc din 2024 este unul din cele mai grave, având în vedere anularea scrutinului. Aceasta a atras reacții și preocupări la nivel internațional: Moscova a negat orice implicare, însă Uniunea Europeană a luat măsuri concrete. Comisia Europeană a deschis proceduri oficiale împotriva companiei TikTok, suspectând că aceasta nu a limitat cum trebuie interferența străină în alegerile din noiembrie 2024 . Practic, UE reproșează platformei de socializare (deținută de o firmă din China) că algoritmii săi au permis manipularea spațiului informațional românesc și cere măsuri de conformare cu Digital Services Act (DSA) – noul cadru european ce impune platformelor să combată dezinformarea. În plus, organizații internaționale precum Global Witness au monitorizat activ situația din România, constatând că utilizatorii noi pe TikTok au fost expuși la de aproape trei ori mai mult conținut de extremă dreapta decât la conținut din restul spectrului politic, fapt ce “compromite integritatea unor noi alegeri” și demonstrează insuficiența măsurilor luate de platforme .
Din perspectivă geopolitică, efectele dezinformării electorale pot influența orientarea strategică a României. Dacă un candidat favorabil Moscovei sau ostil Bruxelles-ului ar ajunge la Președinție prin astfel de mijloace, politicile externe și de securitate ale României s-ar putea schimba, afectând coeziunea flancului estic al NATO și relațiile în UE. Chiar și simpla creștere a forțelor politice populiste (precum AUR) – parțial pe fondul acestor campanii online – complică dialogul României cu instituțiile europene, mai ales pe teme precum statul de drept, sancțiunile împotriva Rusiei sau sprijinul pentru Ucraina. Observatorii atrag atenția că alegerile prezidențiale din 2025 au implicat „mize profunde pentru NATO, apărarea Ucrainei și traiectoria relațiilor România-Moldova” , dat fiind discursul ambiguu al unor candidați privind aceste dosare. Mai mult, s-a constatat o implicare transfrontalieră în propagandă: rețele din Republica Moldova, cu legături pro-ruse, au susținut activ candidații români anti-occidentali, profitând de faptul că aproape o treime din cetățenii moldoveni au și cetățenie română și drept de vot în alegerile din România . Un studiu recent al companiei britanice Refute a dezvăluit existența „unei campanii de influențare coordonată” ce a vizat tocmai această diasporă românească din Moldova, identificând peste 32.000 de conturi care îi promovau pe Simion și Georgescu pe rețele sociale . Această dimensiune internațională arată că dezinformarea nu cunoaște granițe: rețelele de propagandă pot mobiliza comunitățile de români din străinătate sau pot importa teme din retorica altor țări (ex. narațiuni anti-UE promovate de grupuri extremiste din Occident). Toate acestea pot afecta imaginea externă a României – un proces electoral marcat de scandalul știrilor false ridică semne de întrebare la nivelul partenerilor despre reziliența democratică a țării și despre capacitatea autorităților române de a asigura alegeri libere de influențe maligne.
Pe scurt, implicațiile interne țin de fragilizarea democrației și a coeziunii sociale, iar cele externe țin de securitate națională și alianțe: dezinformarea electorală lovește în inima procesului democratic și, dacă nu este combătută eficient, poate reconfigura orientarea strategică a țării sub influența forțelor ostile valorilor democratice.
4. Posibile scenarii viitoare privind dezinformarea în campaniile electorale
Având în vedere tendințele actuale și răspunsurile emergente, se conturează mai multe scenarii posibile pentru viitorul campaniilor electorale în România sub spectrul dezinformării:
- Scenariul 1: Înăsprirea reglementărilor și creșterea rezilienței digitale. În acest scenariu optimist, autoritățile române și instituțiile europene vor implementa măsuri mai dure care să reducă impactul știrilor false. Aplicarea noilor reglementări precum DSA va forța platformele de social media să sporească transparența algoritmilor și să elimine prompt conturile false sau conținutul manipulator. Deja TikTok a raportat ștergerea a peste 27.000 de conturi false în România în martie 2025, ca parte a eforturilor de conformare . În viitor, astfel de acțiuni ar putea deveni regulate, iar platformele ar putea introduce filtre mai stricte în perioadele electorale (ex: etichetarea informațiilor neverificate, limitarea distribuirii virale a postărilor politice care par false etc.). Totodată, statul român ar putea adopta legislație specifică privind campaniile electorale online, impunând obligații de raportare a cheltuielilor pentru reclamele pe internet și sancțiuni pentru diseminarea intenționată de falsuri despre procesul electoral. Consolidarea cooperării dintre autorități (AEP, CNA, servicii de securitate cibernetică) și platformele Big Tech va fi esențială – un posibil viitor mecanism ar putea fi ”alerta rapidă” în care instituțiile notifică direct rețelele sociale despre dezinformări critice (cum ar fi zvonuri ce îndeamnă oamenii să nu voteze) pentru ca acestea să fie blocate imediat. În plus, se poate anticipa o intensificare a educației media a publicului: dacă se investește în programe de alfabetizare digitală în școli și campanii publice de conștientizare, viitorii alegători ar putea deveni mai puțin vulnerabili la manipulare. Un electorat mai instruit, combinat cu reguli mai clare în mediul online, ar însemna că, deși știrile false nu vor dispărea, impactul lor ar fi mult diminuat.
- Scenariul 2: Escaladarea sofisticării dezinformării. Într-un scenariu pesimist, actorii interesați de manipulare – fie interni, fie externi – își vor perfecționa tacticile mai rapid decât capacitatea autorităților de a răspunde. Evoluțiile tehnologice (precum inteligența artificială generativă) pot fi exploatate pentru a crea deepfake-uri și mai credibile (videoclipuri/audio falsificate în care candidații “spun” lucruri pe care nu le-au spus niciodată) sau pentru a genera automat valuri de conținut hiper-personalizat care să țintească preferințele și prejudecățile fiecărui segment de electorat. De pildă, ne putem imagina în viitoarele alegeri locale sau parlamentare apariția unor știri false geolocalizate – mesaje specifice pentru anumite județe sau comunități (eventual în limba minorităților), create automat de boți, care să exploateze tensiuni locale. Dacă instituțiile statului nu se adaptează, viitoarele campanii ar putea semăna cu un “război informațional” permanent: se vor testa limitele legislației (de exemplu, mutând propaganda pe platforme noi mai puțin reglementate, precum rețele descentralizate sau aplicații de chat criptate). Un semn în această direcție este migrarea discursurilor toxice către Telegram și alte canale greu de moderat; tendința s-ar putea accentua, creând ecosisteme paralele de informare unde teoria conspirației devine normă. Acest scenariu ar duce la campanii electorale și mai negative și confuze decât până acum, unde alegătorilor le va fi extrem de dificil să distingă adevărul de ficțiune. Polarizarea politică s-ar adânci, iar riscul de perturbări (contestarea violentă a rezultatelor, neîncredere generalizată) ar crește proporțional.
- Scenariul 3: Status quo moderat – “cursă a înarmărilor” informaționale. Cel mai probabil, viitorul apropiat va conține elemente din ambele scenarii de mai sus, într-o formă de echilibru instabil. Autoritățile și societatea civilă își vor îmbunătăți capacitatea de a identifica și contracara rapid unele dezinformări, însă și propagandiștii vor inova constant. Am putea vedea, de exemplu, partidele politice mainstream adoptând o strategie dublă: pe de o parte, training pentru membrii proprii ca să nu mai preia informații neverificate (pentru a nu legitima fără voie fake news-ul); pe de altă parte, folosirea mai intensă a comunicării oficiale pe rețele (livestreaming, Q&A online) pentru a umple golul informațional cu propriile mesaje, lăsând mai puțin spațiu zvonurilor. În același timp, grupările extremiste sau actorii externi ar putea încerca să exploateze orice criză (economică, sanitară, de securitate) pentru a-și amplifica mesajele în preajma alegerilor – așa cum s-a văzut în pandemie sau în contextul războiului din Ucraina, când narațiuni false au fost integrate în discursul unor politicieni populiști. Se prefigurează, așadar, o “cursă a înarmărilor” pe frontul informațional: instituțiile democratice își dezvoltă uneltele de apărare (legislative, tehnologice, educaționale), în timp ce actorii rău-intenționați caută breșe noi. Un rezultat posibil al acestui status quo prelungit este că dezinformarea va deveni un factor de risc electoral calculat – la fel cum vremea nefavorabilă poate afecta prezența la vot, și valurile de fake news vor fi anticipate și luate în calcul de staff-urile de campanie. În plus, am putea asista la cooperare internațională sporită pentru combaterea ingerințelor: România, alături de alte țări din regiune, ar putea crea mecanisme comune de alertă și schimb de informații privind campaniile de influență străine (posibil sub egida UE sau NATO).
Indiferent de scenariu, este clar că spațiul digital va rămâne un teren cheie al bătăliei politice. Viitorii candidați se vor confrunta nu doar prin programe și dezbateri, ci și prin capacitatea de a naviga un mediu online plin de capcane informaționale. Faptul că un candidat precum George Simion a reușit să capitalizeze avantajul “algoritmic” – mesajele sale au obținut mai multă vizibilitate organică datorită caracterului lor emoțional și virulent – sugerează că viitoarele campanii vor ține cont tot mai mult de “optimizarea pentru algoritmi”. Dacă platforme ca TikTok sau Facebook nu își ajustează algoritmii pentru a nu mai favoriza conținutul extremist, vom vedea candidații încercând să creeze mesaje tot mai populiste și controversate doar pentru a “prinde” în online. Astfel, miza este ca reglementatorii și companiile tech să schimbe această dinamică înainte ca ea să deterioreze iremediabil calitatea democrației.
5. Concluzii și recomandări strategice
Concluzii: Folosirea știrilor false în alegerile prezidențiale din România a scos la iveală vulnerabilități majore ale mediului informațional și ale cadrului de reglementare electorală. Dezinformarea nu mai poate fi privită ca un fenomen marginal, ci ca o amenințare la adresa securității naționale și a ordinii democratice, dat fiind că a influențat opinia publică, a generat tensiuni sociale și a necesitat măsuri excepționale (anularea unui scrutin). Contextul românesc reflectă deopotrivă dinamica globală a războiului informațional purtat de regimuri autoritare, cât și probleme locale (polarizare politică, trust scăzut în instituții, alfabetizare media redusă). Pentru a proteja viitoarele procese electorale, este esențială o abordare cuprinzătoare, care să implice atât instituțiile statului, cât și partidele, societatea civilă, mediul privat (televiziuni, rețele sociale) și cetățenii înșiși. În continuare, formulăm câteva recomandări strategice adresate principalilor actori instituționali din România:
- Pentru Autoritatea Electorală Permanentă (AEP): Să inițieze actualizarea legislației electorale pentru a include explicit campaniile online în sfera de monitorizare și sancționare. În lipsa unei legi clare, în prezent “campania electorală online nu este reglementată” și singura opțiune este raportarea direct la platforme . AEP ar trebui să elaboreze ghiduri și reguli privind distribuirea de conținut politic pe internet, obligând competitorii electorali să marcheze clar materialele promoționale și să nu difuzeze informații vădit false despre procesul de vot. De asemenea, AEP poate stabili parteneriate cu companii de social media pentru un mecanism rapid de notificare: de exemplu, dacă se detectează un fake news viral despre procedura de vot (cum ar fi informații false despre orele de deschidere a urnelor sau despre validitatea buletinelor de vot), AEP să poată cere urgent blocarea acelei dezinformări. Nu în ultimul rând, fiind responsabilă de educația electorală a cetățenilor, AEP ar trebui să deruleze campanii de conștientizare înaintea alegerilor, informând publicul cum să recunoască și să raporteze știrile false.
- Pentru Consiliul Național al Audiovizualului (CNA): Să își exercite cu fermitate rolul de arbitru al corectitudinii informațiilor difuzate de radiouri și televiziuni, mai ales în campanie. CNA ar trebui să emită directive speciale în perioade electorale către posturile audio-vizuale, solicitându-le să verifice temeinic orice informație de natură electorală înainte de difuzare și să evite preluarea declarațiilor neverificate ale invitaților. Posturile care sunt surprinse propagând teorii conspiraționiste sau știri vădit false (de pildă, legate de fraudarea alegerilor sau calomnierea candidaților cu fapte inexistente) trebuie sancționate prompt – prin amenzi consistente sau chiar suspendarea emisiei temporar în cazuri grave de recidivă. CNA ar putea totodată să colaboreze cu Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (CERT-RO) și cu experți independenți pentru a identifica eventuale legături între posturile TV locale și rețelele de dezinformare online (de exemplu, dacă anumite televiziuni preiau sistematic “știri” care își au originea pe site-uri obscure cunoscute ca surse de fake news). Printr-o supraveghere mai atentă și sancțiuni exemplare, mass-media tradițională poate fi descurajată să servească drept portavoce pentru propagandiști, menținând un standard minim de acuratețe în informațiile oferite publicului.
- Pentru Guvern și instituțiile de securitate națională: Să adopte o strategie națională inter-instituțională de combatere a dezinformării. Aceasta ar putea include înființarea unui grup de lucru permanent (cu reprezentanți din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Telecomunicații Speciale, MAE etc.) care să monitorizeze amenințările informaționale, mai ales în preajma alegerilor. Guvernul trebuie să aloce resurse pentru dezvoltarea capacităților de detectare automată a campaniilor coordonate pe rețele (similar cu investigația OpenMinds care a găsit rețele de conturi false pe Telegram ). Atunci când se constată ingerințe străine sau campanii interne concertate care încalcă legea, autoritățile să nu ezite să ia măsuri legale: de exemplu, demararea de anchete penale acolo unde se aplică infracțiuni (cum ar fi comunicarea de informații false care pun în pericol securitatea națională, conform Codului Penal) sau blocarea prin decizie judecătorească a site-urilor notorii de fake news externe. Este de asemenea recomandat ca Guvernul, prin MAE, să continue să coopereze cu UE și NATO pe componenta de combatere a dezinformării – schimb de informații cu East StratCom Task Force (UE) și Centrul European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, precum și învățarea bunelor practici din țări ca Estonia sau Lituania, care au experiență în contracararea propagandei rusești. Nu în ultimul rând, Guvernul trebuie să se implice în creșterea rezilienței societale: includerea educației media în programa școlară (colaborare între Ministerul Educației și ONG-uri specializate), sprijinirea inițiativelor de fact-checking (eventual prin scheme de finanțare nerestrictive pentru organizații precum Verificat.ro, Factual etc.) și derularea de campanii publice de informare în parteneriat cu televiziunile, axate pe explicarea mecanismelor dezinformării.
- Pentru partidele politice: Să dea dovadă de responsabilitate și autoreglementare în ceea ce privește comunicarea publică. Partidele ar trebui să convină asupra unui Cod de conduită electorală care să interzică explicit membrilor și echipelor de campanie utilizarea sau propagarea intenționată de știri false. Conducerile de partid să sancționeze derapajele interne – de exemplu, dacă un lider local sau național distribuie pe Facebook un fals evident, acesta să fie demis din funcția de campanie sau măcar obligat să retracteze public informația. O recomandare este ca partidele democratice să formeze un front comun împotriva dezinformării: chiar dacă sunt competitoare, ele au interesul colectiv ca jocul electoral să nu fie viciat de actori externi sau extremiști. Astfel, pot exista acorduri transpartinice (implicate și de AEP) prin care toți candidații principali se angajează să nu exploateze teme false și să condamne imediat dacă apar astfel de situații. De asemenea, partidele ar trebui să investească în training pentru membrii și simpatizanții lor privind verificarea informațiilor (fact-checking de bază) și securitatea cibernetică (pentru a nu le fi compromise paginile oficiale, cum a fost cazul clonării paginii unui ministru în 2019 ). Un partid care aspiră la guvernare trebuie să înțeleagă că victoria obținută prin manipularea alegătorilor este una ilegitimă și fragilă, de aceea pe termen lung este în interesul lor să asigure un mediu informațional curat în care să convingă prin programe, nu prin minciuni.
- Pentru societatea civilă și mediul educațional: Să continue și să extindă eforturile de demascare a dezinformării și educare a publicului. ONG-urile de media și think-tank-urile (precum Expert Forum, DFRLab, Global Focus, Centrul pentru Jurnalism Independent ș.a.) ar trebui susținute să își mențină programele de monitorizare a știrilor false în campanii și să publice rapoarte periodice, ușor de difuzat în media. Inițiative de tipul Verificat.afp sau Factual.ro s-au dovedit utile, dar impactul lor poate crește dacă societatea civilă colaborează mai strâns cu instituțiile de presă mainstream – de exemplu, prin secțiuni dedicate de fact-checking la buletinele de știri TV sau parteneriate cu radiourile pentru a difuza “știrea falsă a săptămânii” demontată. În plus, organizațiile civice pot colabora cu Ministerul Educației și universitățile pentru a introduce module de gândire critică și educație media în școli. Elevii și studenții de azi – viitorii votanți – trebuie să învețe cum se propagă dezinformarea online, cum să verifice sursele și să recunoască un cont fals sau un bot. Inițiativele recente (precum atelierele CJI sau programele pilot de “digital literacy”) sunt pași în direcția bună, ce trebuie extinși la nivel național. Tot societatea civilă are rolul de a trage la răspundere autoritățile și platformele: prin rapoarte și advocacy, ONG-urile pot presa Facebook, TikTok, YouTube să-și îmbunătățească politicile locale (de ex., să angajeze moderatori vorbitori de română, să răspundă mai prompt la semnalările AEP/MAI). De asemenea, pot semnala public dacă vreun demers legislativ riscă să derive în cenzură sub pretextul combaterii fake news (un pericol de evitat, observat în alte țări).
În concluzie, combaterea eficientă a știrilor false în alegeri cere un efort colectiv și constant. Experiența ultimelor scrutine prezidențiale din România a arătat cât de nociv poate fi acest fenomen pentru sănătatea democrației. Cu exemple concrete, de la postări virale care simulau comunicări oficiale și până la campanii masive pe TikTok sponsorizate opac, s-a evidențiat existența unui “ecosistem al dezinformării” ce implică actori politici, economici și geopolitici. Răspunsul trebuie să fie pe măsură: un ecosistem al rezilienței democratice, în care instituțiile statului colaborează cu mediul privat și societatea civilă, iar cetățenii devin mai vigilenți. Doar astfel se poate asigura că viitoarele alegeri vor fi decise de votul informat și liber al cetățenilor, și nu de umbrele manipulării.
Surse: Această analiză a utilizat date și exemple din surse oficiale, investigații jurnalistice și rapoarte ale organizațiilor specializate în combaterea dezinformării, precum EUvsDisinfo, DFRLab (Atlantic Council), verificat.afp.com (AFP/News.ro), Centrul pentru Jurnalism Independent, comunicate AEP, Reuters, Digi24, BBC ș.a., citate pe parcursul textului.
